Amăgindu-mă
Mai întâi, învață-ți replicile
nu forța nimic,
totul în noi e ademenire.
Între timp voi tivi preșul întins
în odaia mirosind a mirt-
e unicul privilegiu de care-mi voi aminti
surâzând.
În jur, toate s-au rânduit
într-un decor de teatru fabulos.
E drept, pe ici pe colo
se mai poate schimba câte ceva
însă la ce bun
când și azi
șarpele casei stă nemișcat
peste piciorul mesei,
la care cu uimire
am deprins egala bătaie
a metronomului.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre timp
- poezii despre teatru
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre forță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.