Doar cuvintele
Nimic întâmplător
pe-atunci amândoi aveam aripi
abia atingem zidurile dintre noi.
Ne mutam ușori din odaia dragostei
în cea a rugăciunilor
fără să-nchipuim
o țintă anume.
Fluturi exotici ni se așezau
cuminți peste pleoape.
Cercul nopții îl creionăm deșuchiat.
Rănile ni le dezmirdam
cu așteptări prelungi, înrobitoare.
Azi, mai pot lumina
doar cuvintele,
asemeni ferestrelor ce sclipesc
în apus, primăvara.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre fluturi
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.