Murind

Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Şi-o ţinem aşa, fără greş, până-n prag de ţintirim.
Unii se duc mai uşor,
Iar alţii mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.

Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Că zarurile pot cădea şi anapoda, parcă dinadins:
S-au înrolat voluntari forţând soarta lor în lume,
N-au aşteptat recrutorii pe urma lor să umble,
Unul la Aviaţie şi altul la Marină,
Făr-a se gândi la carnea de tun ce-or să devină.

Aviatorul a devenit fermier după primul zbor,
Survolând Germania-ntr-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând pe bombardiere rişti să fii trăsnit.

Celălalt a avut o soartă şi mai tristă,-n submarin,
Pe-atunci din ugerul cerului bombele cădeau din plin.
Nu vreau să mi-l imaginez în acel sicriu de-oţel,
Lipsit de lumină şi de aer, murind încet, încet, încetinel.

Când numărul tău e rostit trebuie să te duci.
Unii o fac de îndată,
Alţii mai trag de timp pe la răscruci.
Un singur lucru-n viaţă întotdeauna reuşim:
Să murim, să murim, să murim, să murim.

***Am trecut pe 10 aprile, 2002, traversând Marea Barents în drum spre Murmansk, exact, dar
exact, peste locul unde s-a petrecut drama submarinului Kursk.
Şi acum, amintindu-mi, simt un fior rece pe şira spinării.
Mândria şi "patriotismul" pot uneori ucide.

poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!