Baba
la căsuța văruită în albastru,, Voroneț,,
nu mai arde nicio lampă și in tindă e îngheț
o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară
ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare și era cam obosit.
altfel... liniște deplină, ușa este descuiată
și visa bătrâna casă cum era când era fată
.
n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează și din stele o coroană
peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre supărare
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre mândrie
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.