Imaginea mamei în orişice floare

O lacrimă se prelinge pe al meu obraz,
Căutând tranşee de lumină şi extaz...
O alta pune stăpânire pe-al meu grumaz,
Implorând veşnicia să-i mai dea un răgaz.

Lacrimi arse cuibărite-n palma-mi smerită
Dărâmă zidul în care mama-i zidită,
Dând la lumină chipu-i pur de Afrodită,
Cu fluturi albi în plete, mereu primenită.

E martie, lumea se-îmbracă în culoare,
Văd imaginea mamei în orişice floare.
Chiar de nu te chem mă-mbrăţişezi protectoare,
Mângâierile tale-s turcoaze vectoare.

Pierdută-n şoapta doar de mine auzită,
Mă las pradă iubirii de tine hrănită.
Ceru-ai coborât în inima-mi albăstrită...
Mamă sfinţită, cu tine mă simt împlinită!

În astă zi, Cerul leagănă gândurile,
Pe rana nevindecată zboară slovele,
Umbrele mute cercetează răbdările,
Cu albul, Îngerii curăţă păcurile

Frământărilor ascunse-n sticloasele roci,
Deschizând străzile acceptării din soroci,
Unde răsar şi vor creşte zi de zi boboci,
Cum grăit-au în oracole, voci de prooroci.

Sub ghirlanda florilor dintre cer şi pământ,
Către tine primăvară rostesc drag cuvânt,
Răvaşul ce am scris, prinde-l pe aripi de vânt,
La mama trimite-l cu-a mea iubire-n avânt.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!