Prizonierul măștii
încep să mă tem de ceea ce nu văd
guri-nsetate ascunse
în petece inutile fabricate
de mâini nespălate și călcate-n
picioare care miros a carne
putredă de cât au stat încălțate
în porcării ieftine
mă tem că nu o să mă vindec
de ceea ce sunt programat
să mă îmbolnăvesc
cu mască sau
sau
fără să doresc o noapte
cu plimbări prin orașul încă viu
să doresc femeia rujată
care se plimbă sub albastrul înserării
acum sunt o mână
de lut cu văl funerar la gură
speriată și mahmură
totul are un sfârșit și
și
și mă tem că o să-mi fie
frică de libertate
carne și vis pe o potecă strâmtă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plimbare
- poezii despre măști
- poezii despre frică
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre visare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre ruj
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.