Gazel

Ȋn toate iubitele mele trecute,
Mereu, te-am căutat tot pe tine, iubito,
Şi-aproape în toate puţin te-am aflat. Doar
Ȋn tine, din tine, nimica nu aflu.

Te-ntorc, ca pe-un ceas, de pe-o faţă pe alta,
Ȋţi scot carapacea de-argint şi cadranul
Şi timp îndelungat scormonesc prin rotiţe
Şi arcuri de tine să dau, dar degeaba.

Tu nu eşti tu. Nu! Şi zadarnic te-asemăn
Cu tine, aceea ce totuşi ascunsă
Pe undeva eşti ( dar pe unde? )şi care
Nu vrei nicidecum ca să ieşi la iveală.

Un joc dac-ar fi şi n-ar fi mai zadarnic.
Un pas dac-ar fi şi n-ar fi mai sfielnic.
Tu nu eşti tu. Nu! Şi-mprejurul tău nu e
Decât o căutare a celui ce te caută.

Ȋnchis între patru pereţi plâng şi sufăr,
Căci, iată, deşi te-am găsit, nu te aflu.
Şi visul meu trist, ca un câine de-acuma,
Va fi nevoit să se-ntoarcă în cuşcă.

De-atât de mult timp te-aşteptam, încât clipa,
Când lin ai sosit, am luat-o de umeri
Cum iei pe-un prieten, dar ea, mincinoasa,
S-a-ntors şi mi-a-nfipt un pumnal între coaste.

Şi-acum împlinirile nu-s împlinite
Şi, singur la masa de scris, îmi pierd timpul
Visând c-o să vii, cine ştie, ca mâine-n
Străina aceea ce-aşteaptă la poartă

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!