Gânduri... scrise

Mai ştiu şi eu la ce gândeam
Când viaţa ASTA îmi oferă?
Silabele le pun la geam
Să le citească cel ce speră!
Şi de-o găsi în ele dor
De oameni şi de mândra glie,
Eu le urez să aibă spor
Ca să creeze poezie!
:
Ochii luminează zarea,
Oamenilor le-arăt calea,
Ochii mei-două scântei,
Nu poţi privi fără ei,
Ochii mei-două granate,
Fără ei nu poţi răzbate,
Dacă iubeşti ochii mei,
Apă vie poţi să bei,
Lacrimile-s bob de rouă,
Binecuvântare vouă,
Ochii mei să nu-ţi lipsească,
Au în ei mană cerească,
Ochii mei să te mângâie,
Cu blândeţi să te râzgâie!
:
Când tu răsari şi eu apun
O vorbă calmă vreau să-ţi spun:
Fii blând şi bun, fii omenos,
Şi-n tot ce faci, fii generos!
O viaţă-ntreagă-aşa am fost,
N-am pierdut vremea fără rost,
Nu din câştig avere faci,
Ci dăruind, aduni pitaci,
Când dăruieşti, eşti în delir
Şi mai bogat ca un emir.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!