Presimțire
Când zici mereu că nu mă mai iubești
La mine nici nu vrei să te gândești,
Iar gândul tău mă face pesimist
Că-i dureros, adevărat și trist!
E dureros că nu-mi mai aparții,
E-adevărat c-un altul vrei să fii,
E trist când spui că nu mă mai menții.
Nici nu mai vreau să știu la ce gândeam
Când pe obrajii plânși te mângâiam,
Tristețea ta părea mărgăritar
Amare lacrimi scurse, chihlimbar,
Păstrate în al inimii pahar.
O vară-ntreagă-am depănat povești,
Fantasme și închipuiri lumești,
Iar vorbele din gură le sorbeam
Și de privit tot nu ne săturam,
Două cireșe singure pe ram.
Eram doi tineri izgoniți din Rai,
Venisem singur pe-un picior de plai,
Să te-ntâlnesc pe tine, dulce grai,
Venită de pe alt picior de plai,
Tărâm de ciocârlie și de nai.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre pesimism
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.