Aș vrea
S-a rupt penița, e târziu...
Încerc, dar nu mai pot să scriu.
Nici gândurile nu mă iartă.
Stau, mute, la a vieții poartă.
Privesc la firul verde, mic,
Și-aș vrea o strofă să-i dedic,
Dar mâna-mi cade-ncet în poală
Și coala-i albă, și e goală...
Privesc în jos, privesc în gol
Și simt cum doru-mi dă ocol
Și-apoi mă -nchide într-o cușcă
Și-ncet și-adânc din mine mușcă...
Îmi stau cuvintele în gât,
Prin suflet mi s-au tot târât
Și-ar vrea să le ofer o scară
Să urce-n vârf de primăvară...
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.