Epistolă nocturnă

În al tău suflet, mă zideai mireasă,
De-al meu trecut voiai să mă dezlegi,
Dar beznele nu vor să-ţi fiu aleasă,
Morgana te îndeamnă s-o alegi.

Timid, mi-ai zis că sunt a ta regină,
Nu sclava unor clipe efemere,
Dar umbra mă preface-ntr-o străină
În visu-ţi bântuit de vechi himere.

M-ai comparat cândva cu-o zână rară
Ce locuia-n palate din poveşti,
Dar, mai contează când, în prag de seară,
Doar cu trecutul vrei să mai vorbeşti?

Nu-i loc pentru prinţesele din basme,
Ce plâng, trăiesc, visează, chiar iubesc.
În noaptea, bântuită de fantasme,
Implori obsesii ce te amăgesc.

N-accept să-ţi tulbur visele confuze
Dacă, prin întuneric, nu primeşti
Sărutul meu real să-l simţi pe buze
Ci-nchipuirea nopţii o doreşti.

De hotărăşti, amurgul când coboară,
Subtil, să mă alungi din al tău gând,
Lasă-mi pe-obraz o lacrimă amară,
Iubirea noastră cinic ucigând.

Iar tu alege fantezii deşarte
De vrei printre iluzii să trăieşti.
Uită de mine şi sfidează-o moarte
Dar nu mai afirma că mă iubeşti!

poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!