Amurg
E ceasul de-amurg potolit
Când ziua aleargă-n uitare,
Un nor purpuriu cam grăbit
Cuprinde albastrul din zare.
Umbrele serii, tăcute miraje,
Dansează pe ritmuri astrale,
Doi șoimi se întrec în picaje
Și-o mierlă se-aude în vale.
Suptil o frunză-mi șoptește
Să nu fiu cu pașii-n alertă,
Un adagio la viață-i priește,
De nu vreau o soartă incertă.
Din raze târzii și norii de foc
Încep să înalț prin rugă, altar,
Apoi cu tărie lumina invoc,
Aștept doar un semn la hotar.
Din ceruri, odăjdii coboară
Și-mbracă un gând nesupus,
Cu îngerii, sufletul zboară
Departe de zbucium și-apus.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre văi
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre ritm
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.