Iar toamnă...
E toamnă, dar mă viscolești doar tu
Și plouă doar cu lacrimile mele;
Din copacul "NOI" ultima frunză căzu,
Ca ultim semn al amintirii grele.
Se lasă ceața-n gândul despre tine,
Simt cum mi-ngheață inima de bruma ta!
Ca păsări călătoare pleci din mine,
Cuibul iubirii-l lași pustiu în urma ta!
Toamna asta speram să nu mai vină,
Nimic nu mă-ncălzește-n lipsa ta;
Mă simt fără-adăpost, o orfelină,
Nepregătită pentru vreme rea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre viscol
- poezii despre vinovăție
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.