Dragostea risipită
Unde este dragoste, acolo sunt eu
S-a sfârșit prea devreme vara târzie din maci
Se închid cărările și volburile apei
Prin mâna mea trec păsări și uneori copaci,
Ce singuri stau de veghe
Doar cerul e senin.
Zâmbește aurora a poartă către toamna
Mirosul de gutui te poartă în două glastre
Ce miros a iubire în amintirea ploilor cu nuferii cei albi
S-a prins să ningă iară pe caldarâmuri
Plopii se scutură spre a naște visuri
Poveștile sfârșitului de primăvară, dezbrăcată de aripi
Dăm sărutul galben de aur când zâmbește
Și pune în atmosfera ghiocul și tipsia
Și verdele și albul și păsări, ciripind îmbătate cu mine
Cu must din trei izvoare când treci prin trecători
Eu oi fi murit de atâta plâns în zare.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sfârșit
- poezii despre alb
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.