De pe deal
Pe dealul negru și sălbatic
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.
De arcul fin al mâinii tale
Îmbrățișați am stat sub pom,
Ca de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.
Pe coasta dinspre Cetațuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.
Am așteptat tăcuți pe creastă,
Tremurători ca două ramuri,
Și, proiectat pe zarea vastă,
Voalul tău, ca niște flamuri
Pe-un vârf gigantic de cetate,
Părea, mișcat de boarea sării,
Ca niște aripi ridicate
La marginile zării.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre fum
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.