Sonetul 142
Iubirea mi-e păcat, virtutea ta e ura,
Urăști al meu cusur, iubirea imorală,
Dar dacă ai putea să-mi înțelegi tortura,
Atunci m-ai lăuda, nu mi-ai face morală.
Căci nu aș suporta să mă muștruluiască
Buzele tale roșii care-au călcat un cod,
Ca și-ale mele, false iubiri vrând să stârnească
Și i-au lipsit pe alții de-al patului sfânt rod.
Aș vrea să te iubesc cum inima-ți iubește
Pe-aceia ce-i privești; de ochii mei nu-ți place;
Sădește mila-n suflet, acolo ea va crește
Și într-o bună zi, mila ți se va-ntoarce.
Dar pentru că-ți dorești ce tu ascunzi de mine,
Fie să nu primești ce crezi că-ți aparține!
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre moralitate
- poezii despre laudă
- poezii despre imoralitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.