Sonetul 141
De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei îți văd cusururi mii și mii,
Dar tot ceea ce ei disprețuiesc,
Cu inima eu îndrăgesc, tu știi.
Și-urechii nu îi place vocea ta,
Nici pielii când m-atingi așa meschin,
Nici gustul, nici mirosul nu ar vrea
Din tine să se-nfrupte la festin.
Cinci simțuri, cinci percepții, tot nu pot
Să mă convingă să nu te slujesc,
Căci nu mai sunt bărbat, ci un netot,
Vasal și rob, să scap nu izbutesc.
Cad în păcat, pentru că-s dependent,
Și-s răsplătit cu chinuri permanent.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre simțuri
- poezii despre sclavie
- poezii despre răsplată
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre bărbați
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.