Carte, trup și fiară
Mă săturasem să fiu femeie,
mă săturasem de suferințe,
de irelevantul amănunt al sexului,
de propria mea concavitate
mereu flămândă și parcă fără rost,
și întotdeauna mai goală atunci când era umplută,
și completată-n final
de propriul ei vid,
căutând grădina singurătății
și mai puțin bărbații.
Patul alb
în grădina verde
abia așteptam să dorm singură,
așa cum cineva
tânjește de multă vreme
după un iubit.
Și chiar atunci când ai apărut tu,
am încercat să te alung
cu tristețea mea,
cu tentativele mele cinice de seducție
și cu trucurile pe care le-am folosit
pentru a transforma sclavul
într-un stăpân.
Și toate s-au întâmplat pentru că
ai făcut
vârfurile degetelor mele dureroase
și ochii mei sașii
iar asta din pricina unei pasiuni
care nu-și știa nici măcar propriul nume.
Urs, fiară, iubit
al cărții trupului meu,
tu mi-ai întors paginile
și-ai descoperit
că ceea ce era acolo
trebuia scris
la erată.
Iar acum
sunt o pagină goală pentru tine,
o tabula rasa
gata pentru a fi tipărită
cu literele
unei limbi necunoscute
de uriașa presă
a iubirii tale.
poezie de Erica Jong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre cărți
- poezii despre verde
- poezii despre urși
- poezii despre tristețe
- poezii despre tipografie
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.