Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
iluzie a formelor, cortină
cu stâlpi și turle scânteind prin țară.
"Ți-ai numărat orașele, țarină?"
Era doar vânt. Și forfota sprințară
a văilor care-i spuneau pe nume
îi strălucea pe mână, ca brățară.
Era doar vânt. Se-ncoronase-anume
să logodească flori, s-aducă ploaie.
Dar prelungea un sterp surâs prin lume
și, măgulit că salcia se-ndoaie
în fața lui, obișnuia să fure
slugărnicia frunzelor vioaie.
Era doar vânt. Și năvălea-n pădure
ca vizigoții-n temple. Dar gorunii
sfidau tăcuți, cu trunchiurile dure,
sminteala lui, visau în raza lunii
sub cerul pustiit de mere coapte.
"O, împărații lumii și nebunii!"
Era doar vânt. Și se stingea în noapte.
Și cerul negru se făcea de lapte.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nebunie
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre umor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.