Speranța e Credință
Dacă inima ți-e frântă și visul nu ți-se-mplinește
De aripile-s rupte și sufletul... nu poate să mai zboare,
Speranța e scânteia, ce arde-ncet... mocnește...
Speranța e scânteia ce niciodat' nu moare!
Dacă noaptea-i foarte lungă și-i beznă pe cărare
Tu lacrimile-alungă, îți șterge-n grabă fața,
Speranța-i prima rază din neschimbatul Soare,
Ce ne șoptește-n taină că vine Dimineața!
Când barca vieții tale e în derivă, când te îneacă valul,
Când e furtună-n tine și când te copleșește "greul"
Speranța e un far în noapte ce îți arată malul,
Speranța-mprăștie norii și-apare curcubeul!
Când prin valea "umbrei morții" frica-ți dă târcoale
Și când ești firav, slab și plin de neputință
Spre munți te poartă Domnul, pe aripile Sale
Speranța e mai mult! Speranța e Credință!
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.