"Vina mea", că m-am născut în Bucovina
"Niciunde în lume nu găsești, tablou mai cu-nțeles ca Bucovina
Nu e mândrie, e doar regret față de cei ce nu îmi poartă "vina"
Eu nu înțeleg cum poți tu, om, să trăiești, în lipsă de munți, senin și viață
Când viața-ntreagă se ascunde-n munți, pe când orașul se ascunde în ceață.
Cum reușești să te trezești, fără să simți mireasma florii, fără să vezi cu ochii tăi cum vântul adie în zbor norii?
Cum ai fost tu de mic copil? Unde ți-ai construit castele? Dacă nu sub ramuri de brazi, in cântece de păsărele.
Ai stat vreodată într-un copac? Sau te-ai ascuns în iarba-n care, adeseori puteai s-adormi, căci te pierdeai "de cât de mare"?
Ai fost tu un copil ca mine care aștepta ziua de mâine, doar să alerge după fluturi, convins că se transformă-n zâne?
"Om mare", care esti azi asa cum ți-ai dorit din vremuri,
Nu ți-ai dori "o Bucovină", să poți s-atingi cu mâna cerul?
poezie de Roxana Vătămanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre dorințe
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.