Sonetul 110
Ah! E adevărat că am umblat
Și m-am făcut de râs pe unde-am fost,
Am gândit rău, iubirea am înșelat,
Tarelor vechi din nou le-am dat un rost;
Și e real că am disprețuit
Tot ce e drept, dar jur pe ce-i ceresc
C-atunci când am avut un alt iubit
Am înțeles ce mult te îndrăgesc.
Dar acum gata, nu mai fac nimic
Poftele mele nu le mai aprind,
Căci nu vreau să mâhnesc un vechi amic
De-a cărui pasiune eu depind.
Urează-mi bun venit, spre Rai mă îndrept
Când cu iubire tu mă strângi la piept.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prietenie
- poezii despre poftă
- poezii despre adevăr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.