Luna (Sonet Tarot)
E întuneric și nu-l poți străpunge
Căci rațiunea-i cât o lună plină
Ce în zadar vrea bezna s-o alunge,
Ca-n viața ta să fie iar lumină.
Și sufletul ți-e plin de tulburare
Ești asaltat de temerile tale
Te simți slăbit, lipsit de apărare,
Nu mai pășești încrezător pe cale.
Și fantezia nu te lasă-n pace
Tot felul de năpaste plăsmuiește,
Mai bine așteaptă, las-o să se joace,
Nu te lupta cu ea, căci te zdrobește.
Dar când furtuna ei o să-nceteze
Soarele drumul o să-ți lumineze.
poezie de Octavian Cocoș (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre încredere
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre lună plină
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.