Ochi de inel
Să-nveți să mori de la vânt,
să mori cum moare apa
în cristalele încă vibrând
îngropate cu pleoapa.
Cu începutul de moarte, să te deprinzi,
al lumânării de seară
ivind din mâl de oglinzi
pești lungi cu solzi de ceară.
Să înveți cum se moare, să-nveți
mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi și cetăți,
toate de gropnițe-s bune.
Cum moare mireasma să mori,
geruind pereții de sticlă
subțiri, cu vapori
de singurătate și frică.
Să mori într-un fel
încercat doar de tine,
curgând printr-un ochi de inel.
al logodnei divine...
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru George Tomozei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre pești
- poezii despre lumânări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.