Sonetul 90

Deci poţi să mă urăşti oricând doreşti;
Şi-acum, când lumea-i împotriva mea,
Doboară-mă, necazul să-mi sporeşti,
Iar că mă pierzi, să n-ai inimă rea.
Şi dacă am scăpat apoi de chin
Să nu vii pe la spate să m-ataci,
Căci dup-o noapte grea ar fi hain
Ca ziua în picioare să mă calci.
Dacă m-alungi, n-o face la final
După ce rele mici m-au săcâit,
Ci fii tu primul, ca să simt brutal
De la-nceput, cum soarta m-a lovit.

Jale mai mare nu este, socot,
Decât să ştiu că te-am pierdut de tot.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!