Sonetul 51
Iubirea mea îi scuză încetineala
Calului lent, când plec de lângă tine.
Când te-am lăsat, ce rost are iuțeala?
N-o să schimb calul ca s-alerge bine.
Iar când mă-ntorc, ce vină are oare
Dac-a lui fugă este cam greoaie?
Eu îi dau pinteni, însă chiar călare
Pe vânt de-aș fi, mișcarea nu-i vioaie.
Nu-i cal cu jalea mea să țină pasul
Și-atunci dorința (ruptă din iubire)
Va necheza în goană din tot glasul,
Dar dragostea îl iartă de amorțire.
Căci la plecare-a mers cu greutate,
Însă spre tine fuge-atât cât poate.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre schimbare
- poezii despre mișcare
- poezii despre iertare
- poezii despre greutate
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.