Sonetul 41
Aceste dulci păcate de dezmățat duios
Comise când eu nu-s în inima ta bună
Sunt prețul tinereții și-al chipului frumos,
Căci unde te găsești, ispitele se-adună.
Tu ești gentil și dulce și demn de-a fi curtat,
Iar frumusețea ta atacul îl stârnește
Și când femeia cere, cine-i acel bărbat
Să o refuze acru până n-o cucerește?
Dar totuși ai putea să lași ce-mi aparține
Să-ți dojenești splendoarea și tânărul avânt
Al căror tărăboi te poartă și pe tine
Forțându-te să-ncalci un dublu legământ.
Al ei, că ești frumos și mult o ispitești
Și-al tău, că ești frumos și-amar mă amăgești.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- citate de William Shakespeare despre tinerețe
- poezii despre frumusețe
- citate de William Shakespeare despre frumusețe
- poezii despre inimă
- citate de William Shakespeare despre inimă
- poezii despre femei și bărbați
- citate de William Shakespeare despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- citate de William Shakespeare despre femei
- poezii despre bărbați
- citate de William Shakespeare despre bărbați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.