Sonetul 31
Sufletul tău, iubit e cu tăria
Mai multor inimi ce poate-au murit
Și-n el Iubirea-aduce bucuria
Unor prietenii ce s-au sfârșit.
Căci câte lacrimi sfinte și supuse
Nu mi-a furat din ochi iubirea dragă,
Ca un profit pe sufletele duse,
Dar ce-am salvat, în tine-acum se bagă!
Tu ești mormântul moartelor iubiri
Plin de trofee de iubite reci
Care-au lăsat ce-i bun, ca tu s-admiri
Și să profiți de ce-au avut pe veci.
Căci chipul lor iubit îl văd în tine,
Iar tu mă ai acum întreg pe mine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre salvare
- poezii despre prietenie
- poezii despre inimă
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.