Mă uit afară cum ninge
mă uit afară cum ninge
și albul inundă o lume imundă
că numai știi până unde
acum se întinde
frigul ce-mi intră până la oase
chiar timpul pare să fi oprit
în ceasul ce nu mai bate
clipele zac neputincioase
e totul încremenit
nici noaptea nu mai e noapte
doar geamul de la fereastră-a-nflorit
a în-flo-rit
și tu ești departe
departe...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre timp, poezii despre ninsoare, poezii despre ceas sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.