Scrisoare albă

Dorinţa de a călca pe jurăminte,
Aş strânge-o-n pun într-o scrisoare,
Pe care aş trimite-o lipsită de cuvinte,
Doar cu cerneala gândurilor murdare.

O să achit returul fără să-ţi spun,
Ca să-i dau inimii o siguranţă,
Şi să aflu ce zace într-un gând nebun,
Când frica de expunere nu se află-n faţă.

Ai grijă să nu strici cuvintele cu lacrimi,
Atunci când începi în ele să te îneci,
Căci vor inunda foaia cu temeri şi patimi,
Iar eu nu voi şti să le citesc în veci.

Scrie... căci îmi fac eu timp ca sa citesc,
Ce cuvinte a scris sufletul cu frenezie,
Ce temeri ascunde în ceva firesc,
Şi ce dorinţe sunt considerate nebunie.

La final să te semnezi cu un acronim,
Să aibă inima curaj mai mult,
Să semneze într-un mod anonim,
Iniţiala pe care o doreşte atât de mult.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!