Televizorul

Dau drumul la televizor
Pe un canal, la întâmplare,
Tocmai la timp să văd în zbor
Un avion de vânătoare.

Nu vreau război, şi mă gândesc
Să schimb acum pe alt canal
Unde clădiri se prăbuşesc
Sub lovitura unui val.

Mai butonez exasperat,
Şi văd un drum cu multe gropi
Pe care s-au încăierat
Vreo douăzeci de interlopi.

Schimb iar programul, dar în van,
Căci am ajuns într-un platou
În care-un politician
Îşi bate joc de noi din nou.

Dau pe un film, să mă calmez,
Însă ce văd mă îngrozeşte,
Căci imediat realizez
Că teroristul nu glumeşte.

Mă uit la meci, e-un fel de-a spune,
Căci miza e atât de mare,
Că pe teren şi în tribune
S-a şi stârnit o încăierare.

Ajung la un documentar,
E medicină ca la carte,
Dar se vorbeşte iar şi iar
Numai de boală şi de moarte.

Dezamăgit de ce-am văzut
Şi obosit de căutare
M-am apucat şi am băut
O bere şi o vodcă mare.

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!