Vai, ţara mea frumoasă

Vai, ţara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă şi mândrie!
Şi s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ţi apere pământul şi fiinţa, şi să-ţi aducă glorii!

Acum eşti umilită, eşti scoasă la mezat
Duşmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit şi au vândut a ta bogăţie,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!

Duşmanii cei de-aici, ce cu impostură îşi zic români,
Ţi-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul şi petrolul au fost înstrăinate,
Şi peste tot în ţară se-mparte nedreptate.

Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna ştiinţă legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, şi se explică:
De ce ecosistemul se distruge, şi fauna dispare?

Românii pleacă afară, slugi la străini
Ca să-şi câştige pâinea pentru ai lor copii
Rămân familii dezmembrate,
Şi te apucă un fior,
Când vezi atâta nepăsare,
Că n-ai în ţara ta un viitor.

Pe străzi domneşte teama de criminali, violatori şi hoţi
Bătăi şi violenţe la orice colţ le întâlneşti
Nu mai ai siguranţă
Şi liniştea n-o mai găseşti,
Când legea este slabă
Şi nu e pentru toţi.

Clanuri de interlopi
Se bat în ţară pentru teritorii,
Ca, din prostituţie şi droguri,
Să-şi ridice adevărate imperii.
Poliţia-i veghează,
Dar nu ca să îi prindă,
Ci isonul să le ţină,
O mâna să le-ntindă.

Corupţia în ţară s-a metastazat,
Tentaculele ei au sugrumat
Mai toate instituţiile, chiar şi cele de drept,
Ce-au fost viciate de acest virus infect.

Educaţia în şcoală
Devine acum, o vorbă goală,
Când violenţa la copii atinge cote nefireşti
Şi nu găseşti metode, să poţi s-opreşti.

Cultura ne este astăzi un lucru străin
Tot ce înaintaşii noştri ne-au lăsat să ştim,
Este dat uitării, şi este schimbat,
Cu o pseudocultură, cu tot ce-i deformat.

Personaje dubioase şi show-uri de doi bani,
Populează audio-vizualul, de ani şi ani
Asişti la paradigme bizare, şi te-ngrozeşti
Când vezi cum unii consideră virtutea fără folos
Şi vor să schimbe lumea, s-o întoarcă pe dos.

De acest haos şi atâta disperare
Voi, politicieni, conducători, nu sunteţi responsabili oare
De dezastrul ce l-aţi orchestrat
Cu o rea voinţă?
Şi nu v-aţi întrebat
De ce acest popor încercat,
Trebuie să-ndure o aşa sentinţă?

Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiţi români,
Când în furnalele nepăsării voastre aţi topit
Speranţa de mai bine, a acestui popor necăjit

Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiţi români,
Voi, când cu cinism
Aţi dat avuţia tării la străini
Pe oarbă servitute, pe un jalnic servilism?

Voi ce aţi făcut averi nemăsurate
V-aţi dat salarii şi pensii îndestulate!
Voi ce nesocotiţi şi batjocoriţi
Triumful tinerilor de la optzeci şi noua,
Voi n-aveţi dreptul să vă mai numiţi români
Ruşine vouă!

Voi, politicieni, conducători,
Voi, numiţi democraţie
Când furaţi şi falsificaţi voturi,
Fără ruşine,
Călcând în picioare, de bună seamă
Voinţa populară
Şi vreţi să veniţi la putere fără legitimitate, fără simţire?

Voi ce în clica voastră, adunaţi în neştire
Oameni necinstiţi şi farsori lacomi de îmbogăţire
Şi când orice promisiune a voastră s-a dovedit deşartă
În voi, poporul mai poate să se-ncreadă?

Români, salvaţi frumoasa Românie!
Nu mai permiteţi furtul, umilinţa şi promisiuni false
Şi nici nedreptăţi să mai fie!
Cereţi legi româneşti, egale pentru toţi şi ferme,
Ca oricine ar îndrăzni să facă rău şi să le-ncalce
Să ştie a se teme!

Puneţi conducători cinstiţi,
Şi adevăraţi români
În fruntea acestui popor
Ca voi şi această ţară, s-aveţi un viitor!

poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Votează! | Copiază!