Avionul
Ai aripi de vultur și-ți place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ți-e cerul albastru de sus
Iubești răsăritul, ești trist la apus.
Ești iute ca vântul cel veșnic grăbit
Sclipești ca un fulger din neguri ieșit
Și ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câștigi.
Ți-e mare curajul să zbori în văzduh
Privești omenirea de parcă ești duh
Și munții semeți te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.
Dar oricât de mândru și liber te crezi
Mai vine și vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer ești plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.
poezie de Octavian Cocoș (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre tristețe
- poezii despre plimbare
- poezii despre nori
- poezii despre mândrie
- poezii despre munți
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.