Cantecul Inimii

Tic-tac, tic-tac, ceasul lăuntric bate,
Şi timpul sufletului curge-n al meu trup,
Prin inima ce năvalnică devine,
Când tu te aşezi blând lângă mine
Şi atunci când tu eşti departe,
Dar gândul meu te ţine aproape.

Te rog, ia un loc şi vino lîngă mine,
Stai s- ascultăm în tandem,
Concertul ei ce live ni-l oferă,
Cu-al ei glas neauzit, dar perceput
De-ale nostre sfinte simţăminte.

Auzi tempoul ei?, în andante fredonează,
Dar ritmul ei uşor se alertează
Şi-apoi în allegretto ea pulsează
Şi unde multe, multe –n jurul ei curg
Şi mă învăluie în al lor plăcut tumult,
În aceiaşi limbă ea ne tot vorbeşte,
Şi ea, inima, zăreşte ce ochiul nu întrezăreşte..

De ritmul ei sincron eu mă las purtată,
Alunec uşor, pe-o punte de dor,
O dulce şi magică vrajă mă cuprinde,
Tresar şi mă minunez de al ei
Cântec plin de calzi şi de gheaţă fiori,
O inimă nebună, să te strunesc aş vrea,
Dar te las să cânţi în voia ta.

Faţa mi-o simt atât de îmbujorată,
Sufletul atât de înduioşat, curat şi bun,
Un simţământ tânăr în mine înfloreşte,
Ca floarea ce-n primăvară îmboboceşte.

Aş vrea la nesfârşit să-l ascult,
Perpetum mobile să fie
Şi cucerită, înlăntuită pe veci să rămân,
De-a ei fermecătoare melodie.

poezie de Georgeta Ganea (22 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Votează! | Copiază!