Pustnicii
Copacii toamnei, lumânări de ceară,
Se sting sub ultimele mucării,
Când frigul îi apasă ca o gheară
Cu disperarea unei prădării.
Se prind de nori cu crengile golașe
Însângerând tot cerul împrejur
În țipăte de păsări pătimașe
Cu aripi ireale de telur.
În ceara caldă, galbenă și moale
Se-nfundă pașii noștri rătăciți,
Suntem supuși acestor protocoale
De-a fi ca și copacii, pustniciți.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre nori
- poezii despre lumânări
- poezii despre galben
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.