Somn
Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea și carnea de pe oase
și chiar fumul din coșuri se culcase
un somn vindecător al planetei, o ceață
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viață
într-o tăcere de lupoaică și prelungă
un somn nebun ca-n dimineața morții mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
și, rătăcind, mi s-a culcat alături
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre planete
- poezii despre nebunie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.