Cer albastru
Atâtea zile, atâtea nopți, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolți prin frunze galben-ruginite.
Aș pune-o scară ca să urc din bolți de viță-n bolți de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.
Înviorată-n dimineață aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o mușcată creață s-a inroșit si a-nflorit.
Zâmbește soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naște-n suflet o speranță, viața totuși e un rai....
Este miracol, frumusețe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaștri ce m-au privit de-atâtea ori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre albastru
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.