Alt tren

trece prin gara noastră
veche şi părăsită de şobolani
întâi ei părăsesc trenul
l-au ros de la osii la cupolă
a rămas mecanicul de locomotivă
şi mersul trenurilor din secolul trecut
ei sunt veşnici de material plastic
nedegradabil şi neconsumabil
în gara noastră încetineşte
un soldat cu uniforma nou nouţă
de o culoare cenuşiu închis
sare în ultimul vagon
fumul îl primeşte cu drag
o femeie cu ochii sclipitori
puţin duşi mai mult aduşi
îi cere un foc pentru ţigara
care fumegă în legea ei
are o voce nesigură
buzele se strâmbă uşor
soldatul scoate bricheta zippo
focul aprins este verde închis
un foc din interior bărbatului
femeia îl inspiră cu nesaţ
e fermecătoare şi seamănă
cu o dansatoare de la moulin rouge
din vremea când toulouse lautrec
umbla pe acolo
soldatul şi-a schimbat uniforma
din mersul trenului şi era un colonel
din poliţia secretă germană
franţuzoaica zâmbeşte cu ură
ştia că gestapo nu o poate vătăma
în trenul care trece de la o stare la alta
bricheta zippo este un pistol
walther p38 semiautomat
râsul era învăluit de fum
lumina venea din tavan
ceilalţi pasageri se uitau absenţi
alt tren alte destine distruse
ofiţerul a început să se descompună
femeia scotea fum pe nas
părea tot mai mică
ceilalţi pasagerii se aruncau din tren
în contact cu solul
se transformau în praf
trenul era pustiu şi descompus

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!