Pașii toamnei
Cu o mângâierea-adâncă melancolic vine toamna,
Din sticliri răsăritene arde-azuru-n picături,
Mărturii în valuri curg peste ochii negrii, doamnă,
Și prin felinar respiră amintiri, ca frimituri.
Ratăcite-n haina vieții nuanțele-și schimbă fiorul,
Verzi copii au fost odată printre ramurile blânde,
Au cântat psalm înfloririi ce le-a-mbrățișat fuiorul,
Și-au pulsat lacrime-n pleoape din iubirile arzânde.
Foșnet pe tărâm rostește tremur de dureri din soare,
Suflete, ocean uscat, ce te pierzi nemărginit?
Arămie-ți pică frunza prin valuri din depărtare,
Pieptu-ți plânge, te ridică peste cerul adormit.
În plutiri de răni se duc încleștarea ta de astre,
Zborul frunții cade-n vise, luptă inima-n șuvoi,
Se ridică în inele fumegări de fiere-n coaste,
Drumuri se ascund sub stele, prin frunzișul strâns în noi.
Draga mea, izvor de lacrimi din pământ de flăcări sacre,
Pașii tăi ușori plutesc printre șoaptele căzute,
Ți-ai urcat trupu-n psaltirea zilelor cu-arome nacre
Și-mi aduci mierea din glasul rătăcirii absolute.
Roșii bulbi așterni podoabă din ciorchinii dulci ai firii,
Mi-ai copt strugurii sălbatici cu aroma ta-n contururi,
Fulguiești raze fragile peste poala fericirii,
Tu îmi dai sărut pe suflet cu magia ta de-a pururi!
poezie de Aurel Petre (27 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.