Simfonie în gri major

În marea ca o cupă vastă plină cu-argint viu
se-oglindeşte tabla cerului zincată;
în depărtare stoluri mari de păsări, pistrui
spărgând lustrul fundalului gri pal.

Soarele, un ciob de sticlă rotund şi-opac,
urcă spre zenit cu pas de om infirm;
la umbră, briza mării-abia respiră, având
pernă clarinetele ei negre.

Valurile-şi mişcă burţile de plumb
şi parcă oftează pe sub dane.
Stând pe un cablu îşi fumează pipa
un marinar, visând la ţărmurile
altor ţări, departe,-n ceţuri străvezii.

E bătrân, un lup de mare. Razele fierbinţi
ale Braziliei i-au ars faţa, toată numai riduri.
Amarnicele taifunuri din estul îndepărtatei Chine
l-au văzut bând gin în mijlocul vâltorilor şi-a pulberii saline.

Iodul şi nitraţii au fecundat spuma mării
care s-a-întins până mai ieri pe nasul roşu,
pe părul lui cârlionţat şi pe bipceşii de-atlet,
pe docul şepcii şi pe zdrenţele cămăşii lui de dril.

Prin norii fumului de tutun el mai vede încă
ţara aceea ceţoasă şi îndepărtată,
pentru care-într-o caldă după-amiază aurie
brigantina lui a virat ancora, înălţând albe vele.

Siestă tropicală. Lupul de mare doarme,
înfăşurat într-o gamă de nuanţe gri.
Parcă-un suav şi enorm şal uşor de neguri
saltă orizontul şi-l duce-n dincolo de zare.

Siestă tropicală. Bătrânul cosaş
sforăie la ghitara răguşită şi senilă.
Greierele, la singura coardă-a viorii sale,
îşi continuă, monoton, solo-ul.

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!