Prietenie după iubire
După ce ferocitatea toridă-a miezului de vară
S-a ars pe sine însăși, mistuindu-se deplin
În intensitatea propriului rug, în foc și-n pară,
Sosesc cuminți și blajine zilele Sfântului Martin
Smerite-n calmul toamnei, triste sub voalul ceții opalin.
Astfel după ce iubirea care ne-a călăuzit dispare
Împovărată de propriilor obsesii și dorinți, de propriul chin,
Sosește Prietenia cu ochi mari și cu priviri odihnitoare.
Ea ne-arată calea de urmat, iar noi de-acum ne vom plimba
Prin văi verzi și răcoroase, scutiți de grijile trecute.
Se simte-n aer o adiere de minciuni înghețate, mute?
De ce suntem bântuiți de sentimentul c-am pierdut ceva?
Nu mai vrem durerea înapoi, nici arșița urmată iar de sete;
Și, totuși, totuși aceste zile-s parcă-s incomplete.
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- poezii despre iubire
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.