Viață de vultur
Un vultur mândru se rotea în cer
Și spre Pământ privea cu detașare
Avea pene maro, un cioc de fier
Și la picioare ascuțite gheare.
Zbura tăcut, acolo în înalt
Departe de ororile de jos
Și foarte rar făcea câte-un salt
Spre-acest tărâm mizer și întunecos.
O cioară neagră croncănea pe cracă
Privind în iarbă cu ochi mici și goi
Și aștepta ca oamenii să treacă
Să poată lua o pâine din noroi.
Un om care mergea spre miazăzi
A zis și el o vorbă, așa, într-o doară:
- Mai bine să fii vultur doar o zi,
Decât o viață-ntreagă să fii cioară.
poezie de Octavian Cocoș (15 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre pâine
- poezii despre picioare
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.