Se vor mai naște scriitori ostași?
Fiind la țară-am auzit un cântec
Al unei inimi care-mi bate-n piept.
Lucrând pământul, printr-un vechi descântec,
Am pus în floare cântul ei perfect;
L-au repetat modeste filomele,
Spunându-mi că greșesc în visul meu,
Când mă încred în razele de stele
Dar nu-s apropiat de Dumnezeu...
Aici, la țară, sărutând pământul,
Mi-am amintit de Tricolorul sfânt,
Când eu, ostaș, rostindu-mi Jurământul,
I-am spus că-l duc cu mine și-n mormânt!
Deși sunt laș acum ca toți confrații
Ce botnița își poartă-n chip nedemn,
Când flutură Covidul potentații,
Ca slugi să fim, supuși, la al lor semn,
Mi-am amintit, în plină libertate,
De un poet, de-un Păunescu demn
Și de-un Vadim, strigând că nu se poate
Uita de-al Eminescului consemn,
Că viitor de aur țara are
Cu brațele nervoase de eroi,
Dar vocile acestea, mi se pare
Că au rămas străine printre noi.
Gândindu-te la ei, te întristezi
Ce mulți sunt azi, chiar scriitorii, lași,
Că nu le-auzi protestul de aezi...
Da, sunt puțini poeții bravi ostași!
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre scriitori
- poezii despre poezie
- poezii despre armată
- poezii despre încredere
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.