Târziu...
am învățat să mă leg la șireturi,
erau opreliștea ce-mi sufoca talpile in ghete,
degete private de libertatea de a simți
roua dimineții
sau fănul fierbinte din amiezile unei
toamne tărzii...
Nici apa de ploaie
nu o mai simțeam mustoasă,
prin noroiul din băltoace ce-mi sārea păna la brău,
degete rigide ascunse in gheată
îmi furau placerea de a zburda
cu tălpile goale
prin taina unei zile ploioase.....
Funda
dorea sa-mi fie iertarea,
petale de flori sa-ndulcească chinul,
mereu nereușită....
bucla de floare
era un nod prevestind parcă destinul...
Târziu,
am învățat să mă leg la șireturi,
târziu mi-am legat și sufletul de oameni,
aceeași frică de noduri și pustiu
când se intră încălțați prin suflete
și rămân doar șireturile
ce cârpesc o inimă ce doare!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre flori
- poezii despre învățătură
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zile
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.