Amo, amare
Petalele de lună coaptă-n soare
îți umplu pernele
cu clipe dulci, țepoase, insomniace!
Te-ntrebi de unde-atatea
aurite ace?
Of course, my dear,
știu că roiesc din mine!
Sunt razele cutiei mele cardiace
care-a pornit la vânătoarea
celor ce poartă carapace!
Se-ntâmplă asta mai ales
în toiul verii,
cu predilecție, în ora mea de romantism
ce-ncepe la-nceputul serii...
Iar tu... nu mă-ntreba de ce
nu poți dormi, gonesti pe străzi
și nu mai stii nici cum te cheamă!
Nu-ți voi răspunde chiar de știu!
Nu-ți sunt profesor, nu-ți sunt mamă!
Cu mine, numai, vei ciocni
paharele furate-acelor zei
ieșiți din marmură și haină!
Cu mine-amare - vei mușca
doar clipele de crudă taină.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vară
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre romantism
- poezii despre profesori
- poezii despre ore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.