Metamorfoză

Nu ştiu ce să fac
din mine
când nu tac
şi te vărs rime:
Poate-un val
întors de mare
gust de apă
ud de sare?

Rază
scoborât-aproape
vad de soare,
văl de pleoape?
Frunză'n
vaiet tremurat,
verde crud
oxigenat?

O cascadă
cadenţată,
stropi de apă
dirijată?
Zbor de păsări
migratoare,
aripi peste
întomnare?

Fluturi
vesel coloraţi
din coconi
catifelaţi?
Un pian
sau o vioară
ce auzu-ţi
înfioară?

Flori de gheaţă
sau de viaţă
răsfirând
o dimineaţă?
Un poem
unde-un poet,
zgribulit-a
un sonet?

Un tezaur
mult râvnit,
ce-i criptat
în negăsit?
Pânza de păianjen
deasă
ce o jertfă-şi
mai brodează?

Marmură,
granit, bazalt,
sufletul
să ţi-l asalt?
Braţe de senin
albastre,
hodinind priviri
sihastre?

Semne clare
de-ntrebare,
c-un răspuns previzionare?
Soare, lună,
aer, apă,
în cuvintele-mi
de-o şchioapă?

Curbe, linii,
arc de cerc,
toate-aş vrea
să le încerc.
Cât mai pot
şi fac din mine
File revărsate-n
rime.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!