La mer
Ceață albă plutește dincolo de sarturi,
Luna barbară pe cerul de iarnă, ud și greu,
Lucește ca un ochi galben și furios de leu
Dincolo de-ale norilor brocarturi.
Cârmaciul tăcut, aplecat peste timonă,
E doar o umbră spectrală-n întuneric
Iar în sala mașinilor, vibrând coleric,
Bat pistoanele-n cadențare grea, cazonă.
Furtuna și-a lăsat însemnele-i zbârlite
Pe cupola imensă-a apelor mereu nepotolite,
Șuvoaie lungi de spume-îngălbenite
Plutesc pe valuri asemeni unor dantele încâlcite.
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre iarnă
- poezii despre galben
- poezii despre furie
- poezii despre armată
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.