Undeva pe strada Tăbăcarilor
E frig. Încăperea arde,
Iar zidurile-s înnegrite.
Barul e colo. Mă așez singur,
Vântul vuie. Cenușa înțeapă.
Firele plutesc lângă mine
Și-mi aud prietenii vorbind
Înc-odată.
Mă mut în fața scenei
Și preț de-o clipă
Muzica răsună.
Închid ochii. Răsună...
tare.
Pieptul meu își însușește
Bătăile scenei.
Dar acolo sunt doar haine.
Maldăr ars și-abandonat
Căci focul a preferat
Goliciunea pustie
Si liniștea.
poezie de Radu Stoican
Adăugat de Radu Stoican
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Stoican. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vestimentație
- poezii despre prietenie
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre foc
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.