Volbură

Înc-o dată-mi plânge
trupu' în picioare
se zdrobesc şi norii-n imprudenţa mea
te-aş lua în mine
de n-aş şti cum doare
frusta mea lumină-n
lacrima-ţi de stea.

Când destram în noapte
visele-n cascade
sunt ca nişte ciute
tremurându-şi setea
răzleţesc izvoare-n
zboruri şi-n pleiade
hoinărindu-mi rostul,
neştiindu-mi calea.

Mă preschimb în ceaţă
şi-osândesc tăcere,
cad cu-ntruchipare
pe-un obraz stingher,
îmi desfac în colţuri
vers de străvedere
volburând iubirea,
straşnic temnicer.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!