Umbre și greieri
E o seară cu umbre și greieri
cu luna care stă la pândă...
de tăcerea lucrurilor mi-e teamă
și de tot ce pune stăpânire pe om
până și umbra e un fel de mare
pe care nu o putem domina
pe un pat de crini, demult nu se mai moare,
întotdeauna la capătul luminii nu e întunericul
ci Ea (pe umbră dacă calci nu doare!)
între singurătate și moarte e un prag
ce se ține scai de toate ale tale
până când, toate culorile vieții (într-o zi)
din viață... se retrag...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din poem nou, Amprente (28 iunie 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre lumină
- poezii despre greieri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.